miercuri, 13 iulie 2011

13....cu ghinion

Hello girls,

Nu stiu cum a fost ziua voastra de azi,sper ca una buna...a mea doar a inceput bine...ca sfarasitul suna prea urat!
Din pacate nu e vb de neplacerile neprevazute care iti pot strica pur si simplu toata ziua,e vorba de veche mea problema de sanatate...
Dar ca sa intelegeti ideea,o sa povestesc putin cum a inceput povestea asta urata...

Acum aprox. 3 ani,am fost la doctorul meu de familie pentru o banala consultatie,la care am aflat pentru prima data ca sufar de o malformatie  la rinichiul stang,boala numindu-se hirdronefroza=este o dilatatie a rinichilor ,consecinta a faptului ca uretra este ingustata iar urina nu poate circula normal pentru a ajunge in vezica,ea ramanand blocata in rinichi(sper ca m-am facut inteleasa)

De cand am aflat asta si cam pana acum 1 an jumate,am stat f mult in spitale si am schimbat multi doctori,dupa ce m-am operat la Tragu Mures,am ramas cu un stend=un "plastic" de forma unui pai,pentru a indrepta uretra,timp de 3 saptamani,dupa care mi-a fost scos fara anestezie,iar dupa aprox.o luna mi l-au bagat la loc....in fine,e o poveste lunga si dureroasa pentru mine,o sa incerc sa o scurtez putin...
In cele din urma,ajungang sa-mi fie foarte rau,nu mai putem nici sa mananc,nici sa merg mami a hotarat sa ma ia in Italia,la un doctor la care a ajuns prin interventia unei femei minunate,cum rar am mai vazut in zilele noastre...acolo mi-au scos din nou acel stent...si dupa 1 spatamana starea mea se agrave din nou...iarasi pe masa de operatie...a 2`a operatie..pentru care ii multumesc lui D`zeu,ca daca nu avea succesc nici asta,nu stiu daca in clipa de fata mai eram aici...

De atunci lucrurile au inceput sa se indrepte,mergeam regulat la doctor ca sa mentin situatia sub control,simteam ca am scapat,am suferit atat de mult incat de fiecare data ma gandesc la toate astea......mi`e ff greu...si nu e o poveste lacrimogena,e pur si simplu adevarul...

Inceputul zilei de asta a fost unul bun,am luat micul dejun,am baut ice coffe,am facut putin ordine prin casa si vazand ieri postarea Ancai Buzea ,am zis sa incerc sa realizez unul din machiajele ei,tinand cont de faptul ca mie imi plac f mult.
Apoi am plecat cu treaba in oras si pentru ca mi-a ramas destul de mult timp liber pana la 18:00,cand aveam programare la doctorul urolog,am mers prin magazine,nu stiam ca sunt reduceri si daca tot a am prins perioada reducerilor mi-am si cumparat si eu cateva lucrusoare...nici nu-mi faceam griji pentru vizita la doctor,luand-o ca pe o rutina care tebuie si facuta si atat...
Supriza...a inceput controlul,am intrat,iar in timp ce imi facea ecograful am vazut ca doctorul incepe sa se incrunte si sa ma intoarca pe  toate partile,atunci mi-am dat seama ca ceva nu este in regula...rezultatul este ca am facut iar piatra ,aceasta trebuie bombardata pentru ca nu e inca f mare,insa eu cand aud iar ca am probleme ,simt cum cade cerul pe mine,mi-e f frica si sincer va zic ca numai la asta ma gandesc si la durere,sa nu mai zic ca e si destul de costisitoare aceasta interventia...am plecat plangand de acolo si acum incerc sa ma controlez,nu vreau sa mai fiu asa plangacioasa ci sa iau lucrurile asa cum sunt si sa fiu puternica...ma gandesc oare o sa dureze la nesfarsit aceasta problema?...

Acum ramane sa ma hotarasc,cand imi fac programare pentru bombardare ,sper din suflet,doar sa nu fac o criza pana atunci,mai ales ca luni o sa plec la mare in practica timp de 10 zile....

Nu am povestit toate astea,dar ca sa ma vaiet,ci am facut pentru ca eu consider ca toti suntem oameni si avem momente in viata mai mult sau mai putin bune si trebuie sa ne ajutam intre noi chiar si cu o vorba buna...cred ca nu odata si pe voi v-a ajutat o vorba spusa la timpul potrivit...
Simtem nevoia sa va povestesc despre asta si mi-a facut bine sa scriu aceste randuri,m-am mai descarcat putin...sunt atat de derutata incat mi-e greu sa va scriu in cuvinte...
Multumesc ca a-ti avut rabdare sa cititi.

Va pup mult de tot si va imbratisez!

Noapte buna.

Amelia T.

12 comentarii:

Sebastian N. spunea...

incearca sa ai incredere in tine si vei vedea ca totul va fi bine. Pupici!

Amelia T. spunea...

Multumesc de sfat!>:D<

Katyna spunea...

Eu simt ca nu vei avea nicio problema in aceste 10 zile la mare, asa ca distreaza-te!
Cand te intorci, daca esti pregatita si financiar, fa-ti o programare cat mai repede pentru interventie.
Si apoi sa ne spui si cum a decurs interventia.

Si ca sa te fac macar un pic fericita, spune-mi daca iti doresti ceva de la Flormar. Eu sunt dispusa sa fac pe Mos Craciun pentru tine :P
Cu ocazia asta, am si eu sansa sa-ti aduc un zambet....daca vrei.

Dia spunea...

Amelia imi pare tare rau iubita sa citesc asa ceva. Nici nu-mi imaginam cat ai putut sa suferi pana acum. Te inteleg perfect, e foarte tramatizant sa te lupti cu aceasi problema, dar psihicul e foarte important. Stiu ca e greu acum sa te gandesti la altceva, dar trebuie sa incerci. Incearca sa fii optimista, gandeste-te ca totul a fost descoperit in timp util si o sa se rezolve si asta. Trebuie sa fii tare, o sa treci si peste asta. Noi suntem aici ca sa-ti versi oful ori de cate ori ai nevoie:*:*:*

Amelia T. spunea...

@katyna:Multumesc mult de tot de vorbele tale,m-ai facut sa ma simt mai bine si o sa incerc sa ma distrez si sa nu ma gandesc la asta,oricum daca e sa fie nu pot impiedica asta gandindu-ma...
O sa va tin la curent:)
Nu vreau nimic de la "mos craciun",ti-am lasat un comentariu la tine pe profil(ti-am explicat acolo mai multe)
>:D<

Katyna spunea...

Eu nu m-am referit sa le cumperi tu, ci sa ti le ofer eu.
Scrie o lista cu ce ti-ar placea (cauta in review-uri sau la ei pe site si scrie-mi si numerele sau nuantele respective ca sa stiu ce caut) si trimite-mi-o pe mailul meu. Vedem noi ce gaseste Craciunelul estival din lista respectiva.

Pup

Amelia T. spunea...

@ Dia:Da Dia,ai dreptate,e important psihicul,ma lupt din greu cu el...Chiar vreau sa fiu optimista pentru ca stiu cat de mult conteaza,insa e putin cam dificil sa fii optimist mai ales ca am mai trecut prin asta si stiu cum e...

Mami imi spunea mereu cand eram in spital si simteam ca cedez:Amita,esti mai puternica decat crezi...(imi dau lacrimile)nu cred ca o sa uit niciodata vorbele alea...
Multumesc mult de incurajare:*:*>:D<

Amelia T. spunea...

@Katyna:Am inteles,doar ca nu pot accepta,nu m-as simti eu bine.Multumesc ca te-ai gandit la mine.Pupici

Alyna.make-up spunea...

Iubita, stiu ca nu e tocmai usor prin ce treci , dar trebuie sa fi optimista!!
Uite, eu de ex. am mers pentru o banala operatie de apendicita si aproape ca era sa mor !! Am avut noroc,mare noroc .
Idiotii mi-au facut mai multa anestezie decat era necesar si aproape ca`mi ajunsese la inima.
Am avut noroc si am scapat ca prin minune .Si gandeste-te ca ma dusesem pt o banala operatie.
Asa ca te rog, capul sus ,gandeste pozitiv si va fi bine! Ai incredere in mine :*.
Astept sa postezi noutati despre tine sau daca nu vrei sa le mai faci publice scrie-mi te rog la verrucktes_kind@yahoo.com
Sunt aproape de tine !:*

Amelia T. spunea...

Alina imi pare rau sa aud asta,din pacate medicii nostri se joaca cu vietile oamenilor,ma bucur ca esti bine!
Multumesc mult de incurajari,imi sunt de mare ajutor>:d<:*

sev.makeup spunea...

Iubita o sa vezi ca totul o sa fie bine,cum au zis si ceilalti,tinete tare,o sa treci tu peste si gandeste-te ca este doar o experienta in plus si ca totul o sa fie ok.Am o fosta prietena de familie,care ca si tine,intr-o simpla vizita la doctor s-a trezit ca are cancer ovarian in ultima faza,iti dai seama ce soc a putut sa aiba si desii a trecut prin o groaza de operatii si nici nu pot sa-ti povestesc cate chestii naspa i s-au intamplat,insa iti spun ca avea moralul atat de ridicat incat uneori aveam impresia ca eu sunt mai trista ca ea,desii devenise doar piele si os,femeia acolo in pat..se machia si-si dadea putina culoare in obraji doar ca sa nu produca mila si in acelas timp sa se tina tare si pe ea,tu doamne ajuta nu esti in ipostaza aceasta si nici nu-ti doresc,insa dupa cum vezi si tu,moralul conteaza foarte mult,asa ca tine-te tare,ca se poate:D aa si inca o chestie,desii a trecut prin ce a trecut fiindca a avut psihicul ok deja incepe sa-si revina si chiar acum cateva saptmani o sunase pe mama sa-i zica ca a facut cativa pasi [ a stat in pat 2 ani ] . Scuze ca am scris atat,ai grija de tine si capul sus:*

Amelia T. spunea...

Nu-mi vine sa cred ce mi-ai povestit,cata tarie de caracter,femeia aia e demna de admirat si eu cred ca a ajutat-o enorm de mult faptul ca nu s-a lasat invinsa si a continuat sa spere si sa gadeasca optimist.Aici depinde si de caracterul fiecarui om,cat de puternic e...insa ma bucur mult sa aud ca si-a revenit...eu cred f mult ca felul in care gandim si vedem lururile in interior,acestea se reflecta si in exterior..
Multumesc mult de tot de incurajare,chiar o sa incerc din rasputeri sa nu ma mai lamentez,sa iau lucrurile asa cum sunt,trebuie sa fie bine....>:D<